Liviana Dan lives and works in Sibiu. She is an art historian, art critic and curator at the Contemporary Art department of the Brukenthal National Museum in Sibiu, and the Kunsthalle Bega, Timisoara. She studies art history and theory in Bucharest, Prague and Vienna. She has organised dozens of exhibitions and has published articles in Balkon; IDEA arts+society; Euphorion; Artelier; architect design; Revista 22; Dilema; Observator Cultural; Secolul 21.

When Iris Murdoch is waiting for you in the studio

Liviana Dan

Romanian translation bellow ⭳

Alex Mirutziu is a visual poet. His work method is unconventional – a personal meditation that clearly explains the way, the territory, and the language. In fact, these are the three elements that transform art and perception. Alex Mirutziu works with a combination of practices: speech, writing, body, action, drawing, music, video, photography.

For Alex Mirutziu, performance and writing, the relation between gesture and words, are pragmatic research into space and place, whilst he works with time in an unexpected manner. In the relationship between Self and Other, performativity becomes an emergency.

Alex Mirutziu’s approach is equally pragmatic: close to Wittgenstein’s writing and the form of existentialism embraced by Iris Murdoch. He always initiates an exhaustive discussion about how to achieve performance by means of objects, words….

Preoccupied with contemporary ideology and with the various forms ideology can assume, Alex Mirutziu pays close attention to material and to place. By virtue of its attachment to narrative tradition, the material belongs to emotional experience. In organising the material and establishing the place, Alex Mirutziu is assisted by idea and by attitude. The body uses narrativity to the maximum. Shockingly, the audience is often brought close to certain parts of the body. The language offers various possibilities of analysis for the body, for movement and image. Quite often everything happens at the same time. The sources of the material used are eclectic. There are references to ballet techniques, eccentric gestures, or athletic movement. Fiction and authenticity are not contradictory.

Alex Mirutziu does not use real-time. The significance of the visual is different. The difference between ontology and emotion represents a unique practice. It may sometimes end up in the abstract. The real encounter exists, that encounter without encounter, the encounter which is essentially missing. It is a state that can destabilise the power of the eye and the system of indexation. It is here that Iris Murdoch’s spirit is certainly present. Or maybe the light reflected by her painful spirit.

Alex Mirutziu is independent, critical, rationally romantic, endowed with great intellectual curiosity. A sensitive mirror and a stylistic exercise add magic to art and to ethics. Art and ethics are once again understood in the spirit of Iris Murdoch and of her kindred souls, Jane Austen, and Virginia Wolf.    

It is something real, something perfect.

The existentialism inspired by Iris Murdoch, and rationally staged, seems to be a clear-cut structure. Alex Mirutziu readjusts his self, but always manifests his solidarity with aesthetics and its principles.

A biographic system is always available. Alex Mirutziu makes an association with himself in the exhibition  TAH-29/The Artist and Himself at 29. Powerful and necessary, a post-minimalist endurance is, at times, both athletic and aesthetic. The circle, the square, the triangle and any other constrictive form become fields of emotion. Castles, ruins, English gardens, black branches which, like words that can hardly defend themselves against the wind, appear and disappear. Visual grammar and a bizarre type of allegory are almost tactile.

All this seems similar to a performance with Iris Murdoch in the workshop looking at somebody looking/at/something….

Alex Mirutziu este un poet vizual. Metoda lui de lucru este neconvențională – o meditație privată care explică limpede parcursul, teritoriul și limbajul. Defapt cele trei elemente care transformă arta și percepția. Alex Mirutziu lucrează cu un melange de practici: vorbit, scris, corp, acțiune, desen, muzică, video, fotografie.

Performanța și scrisul, relația dintre gest și cuvinte este pentru Alex Mirutziu o cercetare pragmatică pentru spațiu și loc, lucrând cu timpul într-o manieră neașteptată. În relația dintre sine și celălalt performativitatea devine o urgență.

Alex Mirutziu are o abordare tot pragmatică, apropiată de scrisul lui Wiegenstein și de existențialismul patronat de Iris Murdoch. Provoacă mereu o discuție integrală despre cum se face performanță cu obiecte, cuvinte...

Preocupat de ideologia contemporană și de formele pe care ideologia le poate lua, Alex Mirutziu este atent la material și loc. Materialul aparține printr-o tradiție narativă experienței emoționale. În organizarea materialului și locului Alex Mirutziu este ajutat de idee și de atitudine. Corpul folosește narativismul până la limita maximă. Teribil, audiența este adusă de multe ori în apropierea unor părți ale corpului. Limbajul oferă posibilități de analiză pentru corp, mișcare, imagine. Adeseori totul se desfășoară în același timp. Sursele materialului sunt eclectice. Se fac referiri la tehnicile baletului, la gesturi excentrice, la o mișcare atletică. Ficțiunea și autenticitatea nu sunt contradictorii.

Alex Mirutziu nu folosește timpul real. Sensul vizualului este diferit. Diferența dintre ontologie și emoție este însă o practică singulară. Uneori poate sfârși în abstract.

Există întâlnirea reală, întâlnirea fără întâlnire, întâlnirea care esențial lipsește. O stare care poate destabiliza puterea ochiului și sistemului de indexare.

Aici începe să fie prezent cu certitudine spiritul lui Iris Murdoch. Sau poate lumina unui joc al spiritului ei.

Alex Mirutziu este independent, critic, rațional romantic, cu o mare curiozitate intelectuală.

O oglindă senzitivă și un exercițiu de stil aduc putere magică pentru artă și pentru etică. Artă și etică tot în spiritul lui Iris Murdoch și a apropiatelor ei, Jane Austen și Virginia Wolf.

Ceva real, ceva perfect.

Existențialismul preluat de la Iris Murdoch și regizat la rece apare ca o structură clară. Alex Mirutziu își remaniază sinele dar rămâne solidar cu estetica și cu temel sale.

Un sistem biografic este mereu disponibil. Alex Mirutziu face o grupare cu el însuși TAH-29 / The Artist and Himself at 29. Puternică și necesară, o anduranță post-minimalistă este când atletică, când estetică.

Cercul, pătratul, triunghiul și orice altă formă constrângătoare devin câmpuri de emoție.

Apar și dispar castele, ruine, grădini englezești, ramuri negre care asemenea cuvintelor se apără greu de vânt. Gramatica vizuală și un tip bizar de alegorie sunt aproape tactile.

Asemenea unei performanțe cu Iris Murdoch în atelier privind pe cineva care privește / la / ceva....