The heart is the vital center of the artist - notes on the 'It’s all in your vivid imagination' exhibition by the artist Cătălin Marius Petrișor Heresanu

Nov 4

Cătălin Marius Petrișor Hereșanu @ Elizabeth Xi Bauer

Parte a unei generații excesive, așa cum o definește artistul însuși, absolvent al Universității de Arte din Cluj, Cătălin Marius Petrișor Heresanu se distanțează în mod radical de colegii săi de generație. Cătălin nu fetișizează elemente pe care le regăsește în cotidian, nu caută o rezolvare simbolică a contextului domestic și social imediat. Ba chiar îl deranjează pornirea cu care ne-am obișnuit, aceea de a găsi o idee în lucrarea de artă. Aceasta nu poate fi decât răsturnată, pentru că este încă un reflex al capitalismului. În acest sens, expoziția personală 'It’s all in your vivid imagination' de la galeria londoneză Elizabeth Xi Bauer (8 decembrie - 20 ianuarie 2024), mapează câteva direcții din creația lui recentă: abstracționismul spiritual, romantismul pragmatic și introspecția poetică.

Stabilit în Vâlcea, în satul Greblești, după o perioadă de căutări și repoziționări de ordin personal și spiritual, Cătălin rareori condiționează impulsul creator. El se simte apropiat de conceptul predominant din gândirea bizantină patristică: acela al împărtășirii, care implică o întâlnire voluntară și iubitoare. O constantă care s-a perfecționat ca mod de lucru în ultimii șapte ani. Ceea ce mi se pare impresionant în modul său de operare este capacitatea de a se autoanaliza în permanență, asemenea unui călugăr sau unui duhovnic care nu poate spovedi metastaziat de gânduri. Analogia aceasta mi-a fost furnizată în discuția noastră din Sibiu atunci când Cătălin apela la exemplul preotului care, în timpul spovedaniei, spune în mintea lui rugăciuni pentru a nu se încărca cu ciudățeniile spuse de oameni în actul spovedaniei.

Aplecarea lui Cătălin către texte, ritualuri și practici creștine amprentează puternic lucrările prezente în expoziție, printre care amintesc: Space Grafted on Image, 2013, Mr. Samsa, my favorite superhero, 2017, It's all in your vivid imagination and feelings, 2018, A Gentle Persuasion, 2023, cea din urmă fiind o reprezentare a cuplului paradisiac Adam și Eva întruchipați, șezând, acaparați de propria lor iubire în perspectiva unui nou început.

Trăind cu această imagine în minte ani de zile, ea revine la suprafață la propriu și la figurat într-un moment de cumpănă în viața artistului. Actul de tandrețe pe care Eva îl face prin mângâierea partenerului introduce o temă care se află în pânza freatică a lucrărilor recente ale artistului, cea a împăcării a iertării noastre și a celorlalți. Eva pare că îi spune lui Adam: ‘Hai, frate, că nu am făcut nimic grav... totul e spre binele nostru. Am făcut asta ca să ne cunoaștem. Dacă nu făceam asta, nu aveam cum să știm cum suntem.’

În Amplitude modulation of a kiss și The sounds of the memorable, ambele din 2021, insistă pe o energie controlată cu direcție și adresare precisă. În toate picturile lui Cătălin există o mișcare ca energie. Funcția importantă a liniei este definitivă în tot ce întreprinde artistul. Sunt eliminate ciocnirile interioare, ritmul modulațiilor este împăciuitor. Mișcările și acțiunile potrivnice sunt îndepărtate. Intuim aici acea bucurie de a picta în sensul cel mai profund.

Interpenetrarea reciprocă din pânzele intitulate Spring in the desert și Rain in due season, din 2022, fundamentează, dacă se poate spune așa, crezul artistic al lui Cătălin.

Acela că motorul creației nu trebuie să fie nemulțumirea, ci descoperirea celuilalt prin iertare. Crucea acestui crez, detaliat într-o conversație față în față din 27 decembrie 2023, își are rădăcinile într-un tumult personal acroșat de o intimitate profundă pe care Cătălin o formulează acum cu seninătate. Nu e puțin lucru să ierți. Să înveți să ierți.

Aceste lucrări, în care artistul de această dată nu lasă culoarea să se usuce, răzuiește cu o lamelă primul strat de culoare încă proaspătă, ochiuri de pânză robustă asemenea unui giulgiu făcut de mână. Impresia privitorului este că se află dincolo de pânza efectivă, suportul picturii. Ca și când pânza ar fi transparentă și privitorul vede imaginea invers. Resturile acestui experiment le transmută pe alte pânze care prind viață din acest rest de culoare. În expoziția din Londra putem vedea cinci astfel de pânze. Schițele pregătitoare sunt pentru Cătălin problematice atât timp cât el vede procesul de creație fără jumătăți de măsură. Își menține curiozitatea descoperirii și nu concepe ideea de reziduu, așa cum spune chiar el: ‚Atunci când Dumnezeu a creat lumea, nu a rămas nimic, nu a aruncat nimic la gunoi. Într-o zi poate ajungem și noi să credem că tot ce am făcut e bun. Bun făcut.’ Dacă avem conștiința prezentului, acelui prezent detașat de bine și rău, acel prezent în care nu trebuie să-ți dorești nimic, să crezi că ți se cuvine ceva anume, că nimic din ce există nu ți-e dat. Intuiesc ca acest prezent e cultivat de Cătălin, un artist cu o pro-plasmă lucidă și o privire tulburătoare.

As part of an excessive generation, as the artist himself defines it, a graduate of the University of Arts in Cluj, Cătălin Marius Petrișor Heresanu radically distances himself from his peers of the same generation. Cătălin does not fetishize elements found in everyday life, nor does he seek a symbolic resolution to immediate domestic and social contexts. He is even disturbed by the habit we've developed of finding an idea in artwork; this must be overturned, as it is still a reflex of capitalism. In this sense, his personal exhibition 'It’s all in your vivid imagination' at the London gallery Elizabeth Xi

Bauer (December 8 - January 20, 2024) maps several directions in his recent creations: spiritual abstractionism, pragmatic romanticism, and poetic introspection. Settled in Vâlcea, in the village of Greblești, after a period of personal and spiritual searches and repositioning, Cătălin rarely conditions his creative impulse. He feels close to the predominant concept in Byzantine patristic thinking: that of communion, involving a voluntary and loving encounter. This constant has perfected itself as a working method in the last seven years. What impresses me about his approach is the constant self-analysis, akin to a monk or spiritual guide avoiding being overwhelmed by thoughts. This analogy came up in our discussion in Sibiu when Cătălin referred to the example of a priest silently saying prayers during confession to avoid being burdened by the peculiarities confessed by people.

Cătălin's inclination towards texts, rituals, and Christian practices strongly influences the works in the exhibition. Among them are 'Space Grafted on Image' (2013), 'Mr. Samsa, my favorite superhero' (2017), 'It's all in your vivid imagination and feelings' (2018), and 'A Gentle Persuasion' (2023), the latter being a representation of the paradisiacal couple Adam and Eve, embodied, sitting, captivated by their own love in the perspective of a new beginning. Living with this image in mind for years, it resurfaces literally and figuratively in a crucial moment in the artist's life. The act of tenderness through which Eve reassures her partner introduces a theme prevalent in the artist's recent works: the reconciliation and forgiveness of ourselves and others.

In 'Amplitude modulation of a kiss' and 'The sounds of the memorable,' both from 2021, he emphasizes a controlled energy with precise direction and address. In all of Cătălin's paintings, there is a movement like energy. The important function of the line is definitive in everything the artist undertakes. Internal clashes are eliminated, and the rhythm of modulations is pacifying. Antagonistic movements and actions are removed. We sense the joy of painting in the deepest sense. The reciprocal interpenetration in the canvases titled 'Spring in the desert' and 'Rain in due season,' both from 2022, grounds, if we can say so, Cătălin's artistic creed. That the engine of creation should not be dissatisfaction, but the discovery of the other through forgiveness. The cross of this creed, detailed in a face-to-face conversation on December 27, 2023, has its roots in a personal tumult touched by a profound intimacy that Cătălin now formulates with serenity. It's no small thing to forgive. To learn to forgive.

These works, where the artist this time does not let the color dry, but scrapes with a blade the first layer of still fresh color, canvas stitches resembling a handmade shroud. The viewer's impression is that they are beyond the actual canvas, the support of the painting. As if the canvas were transparent, and the viewer sees the image inverted. The remnants of this experiment transform onto other canvases that come to life from this eftover color. In the London exhibition, we can see five such canvases. The preparatory sketches are problematic for Cătălin as long as he sees the creative process without half measures. He maintains the curiosity of discovery and does not conceive the idea of residue, as he says himself: 'When God created the world, nothing was left, nothing was thrown away. One day, maybe we'll believe that everything we've done is good. Well done.' If we have the awareness of the present, that detached present from good and evil, the present where you don't have to desire anything, believe that you deserve something specific, that nothing that exists is given to you. I sense that this present is cultivated by Cătălin, an artist with a lucid pro-plasma and a stirring gaze.